duminică, 29 martie 2015

Urzica, super-aliment şi medicament

      După mine, sărbătoarea Paştelui nu este altceva decât sărbătoarea în care se celebrează reînvierea naturii. În care fiinţele umane ar trebui să conştientizeze şi nemurirea lor, deci acceptarea faptului că toată creaţia lui Dumnezeu este vie. Că nimic nu moare, totul se transformă şi se desăvârşeşte.
      Iar postul dinaintea acestei sărbători este chiar ,,gustarea" din însăşi viaţa ce recapătă noi forme şi culori. De aceea, pentru mine acest post înseamnă, de multă vreme încoace, bucuria că exist şi pot lua şi eu parte la acest spectacol desăvârşit care este reînvierea naturii. 
       Printre primele plante ce apar, aşa, ca un cadou din partea naturii pentru om, căci numai el le poate folosi datorită usturimii lor, este urzica. Doar de câţiva ani am învăţat să o apreciez atât de mult, dar de când am descoperit-o este nelipsită din viaţa mea. În noua mea grădină, nu era la început nici un firişor, dar anul acesta, surpriză:

                       Prima plăntuţă de urzică din Vatra Familiei mele a apărut!

    Am fost foarte încântată când am văzut-o. Ştiu că de acum nimic nu o va mai opri să se înmulţească.
     În curtea părinţilor însă, unde locuiesc acum, o am din belşug şi de aceea o pot consuma zilnic. Eu cred că aceste plante vin ca un ajutor pentru noi, pentru ca prin puterea lor vindecătoare să ,,reînviem" şi noi.
   Deci urzica este cea mai puternică plantă depurativă, care curăţă foarte bine sângele şi îl înnoieşte, despre care se zice că niciodată nu se poate forma ceva malign dacă o folosim. De mare ajutor în cazuri de nisip la rinichi (chiar eu i-am observat eficienţa în acest sens, căci de fiecare dată când o consum aşa intensiv, îmi trec durerile de spate care acum deduc că se datorau rinichilor), este o sursă de fier, ajută la eliminarea apei din ţesuturi şi cavităţile naturale ale corpului, de folos în cloroze, anemii şi boli grave ale sângelui. vindecă alergiile de tot felul (chiar și guturaiul de fân), ajută la îndesirea părului (prin spălarea cu infuzie şi fricţionarea scalpului cu tintură de urzică), de ajutor în viroze şi infecţii bacteriene, anihilează predispoziţia la răceli, combate afecţiunile artritice şi reumatice ( prin băi complete cu urizici), ajută în afecțiuni biliare, hepatice și splenice (chiar și tumoare la splină), secreții abundente ale stomacului și aparatului respirtor, crampe și ulcere stomacale, ulcere intestinale și boli de piep, stări de oboseală, eczeme, bătaturi purulente, ciupercă la unghii, mâncărimi, în sciatici, lumbago și nevrite (dacă se freacă foarte ușor locurile dureroase cu o urzică proaspătă).

      De la primele frunzuliţe am început şi eu să o consum zilnic.


       Şi o pregătesc fie crudă, fie fiartă în:

                        Băutura verde, aici cu urzici , kombucha şi fructe





           În diferite paste, cu nuci sau hrean




        În delicioasă supă rece



      Şi fiartă cu diferite garnituri, iar dacă e foarte tânără nu mai este nevoie să fie fiartă înainte de a se adăuga în mâncarea propriu zisă.







     Rădăcinile de urzică se pot macera în alcool, pentru a obţine tinctura, foarte benefică pentru păr şi scalp, prin masarea capului cu ea. Înlătură mătreaţa, face părul fin şi lucios.


    Într-adevăr urzica este un super-aliment. Este foarte gustoasă, nutritivă şi săţioasă (prin conţinutul de proteină). 
     Îl vindecă, îl hrăneşte şi cândva îl şi îmbrăca pe om.

   Preparare:
   Pentru consum intern: Infuzie dintr-o linguriţă cu vârf de plantă la o cană cu apă. Se beau între 1-3 căni pe zi de ceai.
  Pentru uz extern: Pentru spălat pe cap se pun cam 200 gr de plantă uscată în 5 l de apă şi se încălzesc pe foc mic până la fierbere. Se dă vasul deoparte pentru 5 minute. Se foloseşte această apă la spălat şi la clătit părul şi de preferat cu un săpun făcut în casă.
    Pentru băi complete: Se pun 200 gr de plantă în 6-8 litri de apă rece și se asă aprox. 12 ore. Apoi se încălzește și se adaugă la apa de baie, în care se intră cu tot corpul, mai puțin zona inimii care trebuie să stea afară. Baia durează 20 min, după care fără a se șterge, se intră în pat pentru a transpira învelit într-un prosop sau halat.                                                                                      
                                                                         
     Planta uscată o găsiţi la magazinul Vatra Familiei EmiliAna, la prețul de 5 lei și 18 lei.
             


   Notă: Informaţii culese din cartea Mariei Treben - Sănătate din farmacia Domnului. Mai multe informații găsiți și aici.
    





sâmbătă, 28 martie 2015

Satele din visul Anastasiei - în lume

    Anastasia a adus frenezie şi încântare printre oameni din toate nivelele sociale. Seria cărţilor Cedrii Sunători ai Rusiei a fost tradusă în peste 20 de limbi şi se pare că sunt cele mai cumpărate dar şi cele mai furate cărţi (informaţii luate de aici). Ele au trezit în oameni iubirea şi respectul faţă de pământ. Mulţi dintre cititori au renunţat la slujbele pe care le aveau şi ,,adoptă" câte o bucată de pământ pentru a-şi clădi un colţ de rai, pentru ei şi pentru cei ce vor veni.


    Sunt sigură că sunt mult mai mulţi dar deocamdată asta este ceea ce am găsit eu:

Așezarea Sciastlivoie - în Moldova

Vedrica Forest Garden - din Idaho, SUA

Eco Harmony Kins Domains - din Arizona, SUA


Anastasia Village - din Olanda

Rivendell Village - din Belgia

A Ringing Cedar Eco Village - din Italia

Estonia















joi, 26 martie 2015

Codiţa-şoricelului, Regina Plantelor din România





    Codiţa-şoricelului este una din preferatele mele datorită parfumului amărui răspândit în jur cu putere de arşiţa lunilor de vară, datorită minunatei culori roz despre care nu ştiam că este posibil să o aibă şi am descoperit acest lucru aici, în păşunile Ardealului, dar cel mai mult pentru forţa ei vindecătoare pe care am experimentet-o şi eu. O folosesc de foarte mulţi ani, cel mai mult sub formă de infuzie şi la baie. Cu ajutorul ei m-am vindecat odată de o răceală în numai două zile, după ce am băut peste un litru de ceai fierbine pe zi. Poate pentru că o iubeam atât de mult şi mi-am dorit să o am cât mai aproape de mine căci, întotdeauna trebuia să o cumpăr, acum o am din belşug în grădina mea. Am cules din ea toată vara, împreună cu copii şi ea parcă tot mai frumoasă creştea. Iar în infuzie are deosebita calitate că nu este atât amară precum o ştiam eu, până şi fetiţa mea o bea cu plăcere.


    
    Maria Treben spunea că de multe nenorociri ar fi cruţate femeile dacă ar recurge din când în când la codiţa-şoricelului. Deasemeni şi la noi se folosea această plantă de mi de ani, preţuită în special pentru puterea ei de a întări sistemul imunitar.  Deci planta vindecă următoarele afecţiuni: răceală, dureri de spate sau reumatice (se bea fierbinte în cantităţi mari), întăreşte sistemul imunitar dacă se consumă toamna, înlătură migrenele (cu condiţia să se bea foarte încet şi fierbinte), vindecă rănile de pe colul uterin şi înlătură candidoza vaginală (prin spălări cu irigatorul), vindecă acneea (prin spălături externe, dar şi prin consum intern datorită proprietăţii de reglare hormonală ale plantei, de curăţire ale ficatului şi bilei, de stimulare ale proceselor digestive şi datorită efectului antimicrobian ce acţionează asupra bacteriilor în special), are putere în hemoragii stomacale şi pulmonare, hemoroizi care sângerează putenic, greutăţi şi arsuri la stomac, stimulează formarea sângelui, stimulează activitatea renală regulată, înlătură inapetenţa, balonările şi crampele stomacale, tulburările hepatice, inflamaţiile tractului stomacal şi intestinal, stimulează activitatea intestinală şi reglează scaunul, îndepărtează mâncărimile vaginale (prin efectuarea de spălături şi băi de şezut)
         
                 

   Cu planta proaspătă sau uscată se mai poate face tinctură sau ulei prin macerarea în ele a plantei bine mărunţiă.
    Tinctura vindecă rănile deschise şi zgârâieturile (are un efect cicatrizant deosebit de rapid), contra hipertensiunii şi bolilor cardiovasculare, indigestie, dispepsie.   

   
    Uleiul este de prim ajutor în caz de opăreli, arsuri, inclusiv arsurile solare sau cu substanţe chimice.

     
     Plantele uscate dar și uleiul le puteţi găsi la magazinul Vatra Familiei EmiliAna, începând de la 4 lei.



















joi, 19 martie 2015

 

Satele din visul Anastasiei - România

      Şi pământul României își cheamă copii la el!  Şi... iată că suntem tot mai mulți oameni iubitori de frumos și de simplitate, două ingredinete pe care Dumnezeu ni le-a pus la dispoziţie de la începuturi prin măreaţa sa creaţie, Pământul. Este o reţea întreagă de oameni ce îşi doresc şi caută aceste două lucruri esenţiale: Frumos şi Simplu. Anastasia, prin cărţile ei ne-a oferit un model prin care putem avea aces la aceste două ingrediente prin cel mai autentic mod, din Vatra Familiei noastre. Şi în România termenul de Vatră este foarte profund şi de câte ori îl rostim (cel puţin eu) parcă se văd cum crengile îndoite de rod se apleacă să fie culese, parcă se aud lemnele trosnind în soba din căsuţa mică, văruită în alb. Vatră înseamnă întotdeauna acasă, în acelaşi sens profund de întoarcere la origini. Până şi pentru soldaţii în termen, expresia pentru ziua eliberării era  ne lăsăm la vatră.
        În România , în acest moment nu există sate sau comunităţi la nivelul celor ruseşti. Sunt câteva începuturi (despre care ştiu eu, poate mai sunt dar nu au făcut acest lucru public) precum:
  Valea Curcubeului 

   Armonia Brassovia
         (în această comunitate mai mare există doar un grup inspirat de visul Anastasiei)

  Satul Anastasia 
(adică sătucul nostru)

       Aceste comunităţi însă, evoluează încet. Prea încet aş zice eu având în vedere că sunt atât de mulţi oameni ce iubesc pământul şi privesc viaţa cu o nouă conştiinţă, căci şi România are nevoie de o astfel de revoluţie. Şi la noi aerul din oraşe este supra-poluat, şi la noi apele sunt tot mai murdare şi tot mai exploatate, şi la noi pădurile dispar şi pământul este chimizat iar familiile trăiesc îngrămădite în cutii de beton şi se hrănesc cu alimente din toate colțurile lumii. Puţinii ţărani autentici care au mai rămas, acei oameni cu care noi am ajuns să ne mândrim în alte ţări tocmai datorită autenticităţii lor, privesc cu tristeţe cum modernizarea tehnologică vine şi peste ei. Şi printre aceştia şi mai puţini sunt cei care îşi pot convinge copiii că asta este viaţa pe care ar trebui să o trăiască la rândul lor. De ce? Pentru că sunt puţini, sunt împrăştiaţi şi nu pot pune împreună la cale un plan prin care să-şi ţină copiii acasă. Societatea de care ei au încercat să stea cât mai departe le ia acum copiii, îi integrează în ea.
    Pe de altă parte, valul acesta nou de oameni care au înţeles că pământul şi traiul pe el au nevoie de o altă abordare vor să ţină piept societăţii pe cont propriu. Vor să facă o schimbare, dar în felul lor şi am observat că li s-a instalat tot mai mult teama că dacă se vor uni cu alţi oameni nu vor mai fi liberi, aşa cum visează ei să devină. Nu vor să iasă dintr-un sistem şi să intre în altul. Nu mai vor să-şi asume responsabilităţile născute din viaţa în comun. Dar eu cred că oamenii numai împreună pot face lucruri care să conteze. Sistemul vechi trebuie înlocuit cu unul nou care să funcţioneze. Iar sistemul propus de Anastasia funcţionează şi dovezile continuă să susţină acest lucru. Şi nici mutarea într-un sat -de tip vechi să zicem- nu are nici o valoare, căci nu oamenii trebuie schimbaţi, ci sistemul în care trăiesc oamenii. Iar pentru ca acel sistem să se nască trebuie ca oamenii cu acelaşi ideal să se adune, pentru a se creea pentru generaţiile viitoare acel gen de sustenabilitate pe care numai o comunitate de oameni îl formează. Apoi, după noul model tot mai mulţi oameni pot să se ia şi vechile sate să reînflorească.
    Cocluzia mea este că s-a cam uitat de zicala: ,,Unde-s mulţi puterea creşte". Anastasia sintetizează zicala vorbind despre gândul colectiv şi despre faptul că oamenii nu mai sunt conştienţi de puterea lui. Sau dacă totuşi se strâng în urma unui ideal, de multe ori faptele generază întrebarea dacă a fost corect sau nu idealul servit. Dar idealul de a îngriji pământul împreună, de a-l iubi, este un ideal care nu are cum să fie greşit şi nu ar trebui să fie pus la îndoială. Faptele ce se nasc în urma lui sunt măreţe! 
     Dacă am adopta şi noi acest proiect al Vetrelor de Familie ca pe un proiect colectiv, cu toată seriozitatea şi cu toată încrederea că funcţionează, vom reuşi şi noi să ne ajutăm ţara, să îi păstrăm curăţenia ce încă o mai are pe ici pe colo, să clădim pentru copiii noştri o societate corectă. Societăţii îi trebuiesc reînnoite piesele din care s-a construit, iar piesele sunt însăşi familiile din care s-a construit societatea. Cu un alt ideal, împreună o nouă societate vom putea clădi şi un sistem ale cărui valori sunt cele umane şi în care pământul joacă rolul important în susţinerea acestor valori.
   Satele de tip Anastasia deja concretizate, satele din visul ei sunt dovada că proiectul Vatra Familiei este unul ce poate face schimbări radicale. Ce şcoli minunate pentru copiii noştri se pot naşte aici, ce viaţă socială pot ei avea, magică de-a dreptul!
    Întoarcerea omului în Vatra sa este un element cheie în buna funcţionare a unei societăţi, este cel mai corect lucru pe care îl poate face pentru el însuşi, pentru cei ce au fost şi pentru cei ce vor veni...


marți, 17 martie 2015

Satele din visul Anastasiei - Rusia

     În Rusia, satele din visul Anastasiei sunt din ce în ce mai multe. Nu mai puţin de 250 de comunităţi declarate şi aprox. 1500 nedeclarate iar în multe din comunităţi sunt peste o sută de familii. În lume deasemeni sunt astfel de comunităţi. În Canada,  în SUA, sau în Europa.
     Se pare că dintre toate proiectele de comunităţi de până acum, din toată lumea, acest proiect ce are la bază Vatra Familiei este cel care funcţionează cel mai bine şi dovada este acest nr. impresionant de oameni care fac parte din proiect. Ei au luat visul Anastasiei în serios, nu doar ca pe o poveste de citit înainte de culcare. Ei nu s-au îndoit de autenticitatea visului, şi iată ce a ieşit: O mişcare care a ,,mişcat" până şi inima preşedintelui lor Vladimir Putin. Multe filme au fost făcute despre reuşitele lor, iar cel mai nou film aduce chiar confirmarea că mişcarea a ajuns până la urechile politicienilor.
      Îl puteţi vedea aici şi deşi nu este subtirat nu aveţi cum să nu înţelegeţi. Imaginile vorbesc de la sine. Filmul este sublim!
      Renaşterea Rusiei:
   
       Aici aveţi un colaj din filmele făcute în eco-satele Rodnoe şi Rodovoe:
https://www.youtube.com/watch?v=e8UAsXEEpuo

       Iar aici un fragment dintr-un film făcut în eco-satul Slavnoe (versiunile complete și traduse ale filmelor Rodnoe, Întâlnirea inimilor, si Slavnoe 1 și 2 se găsesc la editura Dianușa):

     Multe alte filme în limba rusă însă, se pot mai pot găsi. Aceste filme sunt dovezi incontestabile ale faptului că aceste cărți ale Anastasiei au trezit în oameni atât de puternic dorul de pământ încât au trecut imediat l fapte. Rezultatele? Oameni fericiți care planteză copaci, cresc grădini și copii sănătoși. Oameni a căror perspectivă de viitor este una realistă și luminoasă, bazată pe propriile Vetre de Familie.





     


Mesteacănul - Vraciul Alb


      Un copac maiestuos şi vindecător, ce trebuie neapărat să îl aveţi în grădina dumneavoastră este mesteacănul.
      În cărţile  Anastasiei se vorbeşte adesea despre mesteacăn şi despre cum este el preferat pentru a fi plantat ca şi Copac al Neamului, de aceea am ajuns să mă întreb de ce ruşii îl venerează atât de mult. Am aflat apoi că ei îl considerau copac sfânt datorită calităţilor lui terapeutice fabuloase, că este copacul lor naţional şi că are chiar şi o sărbătoare dedicată lui la începutul verii într-o perioadă numită Săptămâna Verde. De la el primăvara se colectează seva, apoi se culeg florile (mâţişorii), mai târziu frunzele tinere. Lemnul este bun pentru prelucrat, mai ales pentru obiecte fine. Copacul este special, plin de energie, pe care nu o dă decât persoanelor foarte legate sufleteşte de el, de aici vine logica plantării lui ca şi Copac al Neamului, mai ales că ruşii aveau obiceiul ca la naşterea unei fete să fie sădit un mesteacăn. Cultivat în grădina casei, protejează zona de microbi. Dacă veţi citi  aici sau aici  şi aici despre multiplele lui valenţe, veţi înţelege că merită pe bună dreptate această sărbătoare şi numele de Vraciul Alb. Chiar dacă nu se face remarcat la fel de mult precum teiul sau salcâmul, arbori ce ne încântă simţurile cu parfumurile lor, mesteacănul este un copac frumos, foarte decorativ prin trunchiul lui alb şi ramurile fine. Iar toamna are frunzele cele mai frumoase, colorate în galben-aprins.
      Pe lângă aptitudinile lui medicinale are şi rolul de a repara pământul, făcând posibilă creşterea plantelor în jurul lui, chiar şi acolo unde solul este foarte sărac şi lipsit de vegetaţie.



Pentru cine își dorește să aibă acest copac și în grădina sa îl găsește la magazinul Vatra Familiei EmiliAna la prețul de 15 lei bucata.

     

 


Grădina cultivată

   Dacă din grădina noastră vrem să mâncăm aceleaşi fructe şi legume pe care de regulă le cumpăram, vom descoperi că într-adevăr grădinăritul şi aranjarea peisajului sunt artă şi ştiinţă în acelaşi timp. După cum spune Anastasia peisagistica este singura artă şi singura ştiinţă care ar fi trebuit să fie dezvoltată şi studiată de om chiar din primordialitate, căci pentru a ajunge la nivelul în care doar întinzi mâna şi culegi acum ne trebuie o experienţă de o viaţă.
    Prin urmare eu, cu puţina mea experienţă, nu am făcut mare lucru în grădina de anul trecut. Am semănat muuulte seminţe şi am cules... puţine roade. Dar chiar şi aşa,

      m-am bucurat de fiecare nouă frunză a copăceilor plantaţi


     am mângâiat cu ochii micul lan de floarea-soarelui



     şi pe cel de ovăz

     m-am bucurat de parfumul florilor



     de culorile lor

     am savurat delicioasele zmeurele


     ceapa şi usturoiul ne-au condimentat prânzurile

     ridichile au fost delicioase iar mazărea a fost savurată direct din grădină
     dovlecelul a fost atât de dulce...
       cartofii au fost baza multor mâncăruri (iar pe o mică parcelă am experimentat şi cartofii în paie)

     dulcile roşii au fost doar de gustare, iar porumbul şi fasolea verde au fost deliciile sfârşitului de vară

     Deci, dacă trag linie, aş zice că prima recoltă din Vatra Mea a fost chiar îmbelşugată, având în vedere că nu am făcut pentru toate astea mai mult decât să le plantez. Nu am pus îngrăşăminte, nu am plivit, nu am săpat printre ele. Am pus căteva paie la rădăcina roşiilor şi atât. Sigur că toate aceste legume nu au asigurat nici pe departe necesarul nostru alimentar dar acest puţin, pe lângă faptul că din punct de vedere nutriţional depăşeşte toată hrana din afara grădinii noastre, energiile ce se nasc din legătura cu propria grădină sunt atât de binefăcătoare. Cu multă  iubire, observare, înţelegere şi conectare cu pământul de la an la an recoltele vor fi tot mai îmbelşugate, iar armonia dintre familia mea şi natură, univers, se va restabili. Dar, asta este aventura care de abia de acum încolo începe...

Grădina spontană

         Deci iată frumuseţea pământului meu drag, pe care eu nu am reuşit să o văd de la prima întâlnire, dar pe care cu mult interes şi bucurie am descoperit-o mai târziu:
        Cei mai impozanţi, care stau ca nişte străjeri de o parte şi de alta a porţii, cei doi bătrâni mesteceni:




        Între mine şi vecini, un loc special, care ne-a oferit cea mai plăcută umbră şi cele mai puternice arome de două veri încoace, alţi doi veterani, de data asta teii:

        De vânturile nordice, grădina este protejată de o perdea tânără de mesteceni şi de o pădurice de carpeni şi stejari.


        Păducelul şi măceşul sunt cam peste tot (ăsta nu este chiar un noroc pentru tălpile noastre dar sunt perfecţi pentru gardul viu ), iar muşuroaiele găzduiesc aromatul cimbrişor. Mirosul lui se simte încă de pe acum şi până târziu în vară; chiar este mirosul specific locului.
        Margaretele ne încântă privirile din diferite colţuri, nu m-aş mai opri din cules:

        Codiţa-şoricelului este prezentă în tufe considerabile:

        Pălăria şarpelui, champinion, frumoasele dar periculoase amanite, hribi şi iuţari, ne-au încântat ochii dar şi papilele gustative tot sezonul:







        Frăguţele, care ne dau emoţii atunci când ne plimbăm prin grădină căci nu am vrea să le stricăm:

       Am văzut insecte rare precum rădaşca şi fluturi deosebiţi. Şi ştiu despre acestea că vieţuiesc doar în locuri nepoluate. Iar copiii au făcut cunoştinţă directă cu drăguţii arici dar şi cu ouăle de şarpe:






       Iată cum, fără să caut ceva anume la pământ am primit mai mult decât aş fi putut spera. Acum îmi este foarte drag şi îl consider cea mai mare bogăţie materială pe care aş fi putut să o am.