Pernuţă calmantă de cimbrişor

   Nu cu mult timp în urmă salteaua din fân era un obiect foarte obișnuit în orice casă. Azi, pentru că nimic nu mai este cum a fost, pentru unii a ajuns să fie doar o aminitire plăcută din casa bunicii. Eu nu am întâlnit această saltea niciodată în copilărie, dar citind Heidi am ajuns să visez la un astfel de aşternut. Şi l-am avut, pentru o scurtă perioadă de timp, într-o vacanţă în care a trebuit să dorm cu copiii la cort. Bineînţeles salteaua nu mi-a înşelat aşteptările: Moale, caldă, iar  despre mirosul mentei şi al ierburilor care se răspândeau de sub noi ce să mai zic? Nimic mai plăcut!
   Acum, pentru că sunt înconjurată de atâta cimbrişor mi-am îndeplinit o altă dorinţă mai veche de a mea: Am făcut o pernuţă umplută cu cimbrişor care este deosebit de utilă în nevralgii. Deci în cazul crampelor abdominale, stomacale, şi menstruale, în spasmele organelor pelviene, în umflături, contuzii şi reumatism vechi, în nevralgii faciale sau dentare. Eu am folosit-o recent cu succes pentru durere de dinte și ureche. După mine această pernuţă poate fi pusă deasemeni şi la capul bebeluşilor, uleiurile volatile ale cimbrişorului pot avea efect calmant asupra respiraţiei şi implicit asupra somnului.

   Pernuţa este umplută cu cimbrişor dar şi cu alte plante care cresc în jurul lui şi care se culeg inevitabil împreună în proporţie de 95% cimbrişor.

  Pernuţa se încălzeşte pe uscat într-o tigaie sau pe sobă şi se aplică pe locul dureros. Acest procedeu se face de câte ori este nevoie fără ca valoarea plantelor să scadă pentru că uleiurile volatile se elimină lent.

  Pernuța se poate cumpăra de la magazinul  din Vatra Familiei EmiliAna la prețul de 15 lei + săpun cadou!!!

Notă: Informațiile sunt culese din cartea Mariei Treben - Sănătate din farmacia Domnului.

 

Grădina spontană

         Deci iată frumuseţea pământului meu drag, pe care eu nu am reuşit să o văd de la prima întâlnire, dar pe care cu mult interes şi bucurie am descoperit-o mai târziu:
        Cei mai impozanţi, care stau ca nişte străjeri de o parte şi de alta a porţii, cei doi bătrâni mesteceni:

        Între mine şi vecini, un loc special, care ne-a oferit cea mai plăcută umbră şi cele mai puternice arome de două veri încoace, alţi doi veterani, de data asta teii:

        De vânturile nordice, grădina este protejată de o perdea tânără de mesteceni şi de o pădurice de carpeni şi stejari.

        Păducelul şi măceşul sunt cam peste tot (ăsta nu este chiar un noroc pentru tălpile noastre dar sunt perfecţi pentru gardul viu ), iar muşuroaiele găzduiesc aromatul cimbrişor. Mirosul lui se simte încă de pe acum şi până târziu în vară; chiar este mirosul specific locului.
        Margaretele ne încântă privirile din diferite colţuri, nu m-aş mai opri din cules:

        Codiţa-şoricelului este prezentă în tufe considerabile:

        Pălăria şarpelui, champinion, frumoasele dar periculoase amanite, hribi şi iuţari, ne-au încântat ochii dar şi papilele gustative tot sezonul:

        Frăguţele, care ne dau emoţii atunci când ne plimbăm prin grădină căci nu am vrea să le stricăm:

       Am văzut insecte rare precum rădaşca şi fluturi deosebiţi. Şi ştiu despre acestea că vieţuiesc doar în locuri nepoluate. Iar copiii au făcut cunoştinţă directă cu drăguţii arici dar şi cu ouăle de şarpe:

       Iată cum, fără să caut ceva anume la pământ am primit mai mult decât aş fi putut spera. Acum îmi este foarte drag şi îl consider cea mai mare bogăţie materială pe care aş fi putut să o am.