Se afișează postările cu eticheta sudorific. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sudorific. Afișați toate postările

duminică, 24 aprilie 2016

Cimbrişor

Când am pus pentru prima oară piciorul pe pământul meu m-a întâmpinat mirosul de cimbrişor. Deşi era toamna şi nu mai era vremea lui, tinere tulpini dădeau din nou peste tot,şi pentru faptul că le călcam cu picioarele, frunzele îşi eliberau uleiurile volatile încântându-mi simţurile.
   Trăind aici am descoperit că cimbrişorul este o plantă aproape veşnic verde, căci în orice anotimp pluteşte în aer aroma lui, dar apogeul îl atinge în lunile de vară cănd înfloreşte. Abia atunci este şi momentul în care poate fi cules.


   Cunoscut încă din antichitate, se spune despre el că este  mai ales repezit, înfierbântat şi aprins şi că cine bea dimineaţa în loc de cafea o ceaşcă cu ceai de cimbru va resimţi curând efectul său binefăcător: O prospeţime a spiritului, o senzaţie plăcută în stomac, lipsa tusei de dimineaţă şi o stare generală bună.
   El este cunoscut în special pentru combaterea afecţiunilor căilor respiratorii, a secreţiilor abundente ale bronhiilor şi a astmului bronşic. Iar în amestec cu pătlgina îngustă îi creşte şi mai mult eficacitatea.
    El stimulează fluxul diuretic şi ciclul lunar, fiind de ajutor de asemeni şi în cazul crampelor abdominale, stomacale şi menstruale, spasmele organelor pelviene, folosit atât intern dar şi extern folosind o pernă umplută cu cimbrişor, încălziă într-o tigaie şi aplicată pe locul dureros.



   Se mai recomandă ca sudorific, diuretic, coleretic, antihelmitic şi antiseptic intestinal.
   Băile de cimbru sunt recomandate copiilor agitaţi sau nervoşi, dar şi adulţior nervoşi sau depresivi.
   Ceaiul mai este indicat şi celor ce au patima beţiei şi a celor bolnavi de epilepsie.

   Preparare: Infuzie dintr-o linguriţă cu vârf de plante la o cană de apă. Se beau 4-5 căni pe zi, cu înghiţituri mici şi cât mai fierbinte.
     Pentru baie se pun peste noapte 200 gr de plantă uscată în 6-8 litri de apă. A doua zi se încălzește totul şi se adaugă la apa de baie. Se stă în apă 20 de minute, inima trebuie să stea deasupra apei. După baie nu se şterge şi se intră în pat pentru o oră, învelit într-un prosop sau halat de baie. Trebuie să apară transpiraţia în acest timp.
    Pentru calmarea durerii se încălzeşte pernuţa într-o tigaie sau pe sobă şi se aplică pe locul dureros (eu mi-am ameliorat şi durerile dinţilor afectaţi de curenţii de vânt).



Planta uscată și pernuța le puteți găsi la magazinul din Vatra Familiei EmiliAna, la 5 lei, 18 lei și respectiv 15 lei.


   Notă: Informaţiile sunt culese din cartea Mariei Treben, Sănătate din farmacia Domnului şi a lui Ovidiu Bojor - Ghidul plantelor medicinale de la A la Z.

 

Soc



  Florile de soc sunt cunoscute mai ales pentru răcoritoarea socată care se face din ele. Dar mai puţin se ştie că ele au şi virtuţi terapeutice deosebite în viroze respiratorii şi stări gripale şi sunt foarte bune sudorifice în stări febrile, gustul ceaiului fiind foarte plăcut deci bine primit de copii. Eu îl folosesc cu întotdeauna cu succes.



  Preparare: Ceaiul se obţine prin infuzie dintr-o linguriţă cu vârf de plantă la o cană de apă. Se lasă în repaos câteva minute şi se bea 1-2 căni pe zi, pentru stările febrile se bea seara.

   Fructele de soc bine coapte, au acţiuni similare cu cele ale afinelor. Din ele se poate obţine dulceaţă, sirop sau cidru. Eu am făcut dulceaţa care are un gust şi un aspect extraordinar.


  Şi din florile uscate de soc se poate face socată, iar gustul este exact la fel cu cel din flori proaspete. Eu fac adesea, spre bucuria copiilor şi folosesc următoarea reţetă: 6 litri de apă,  6 inflorescenţe mari de soc, 600 gr zahăr, zeama de la două lămâi şi coaja de la una, un fir de drojdie ( pt un borcan de 6 litri cam cât o boabă de mazăre). Se amestecă bine şi se lasă la căldură două zile, acoperit doar cu un tifon, timp în care se mai amestecă. Apoi se scoate în sticle şi se pune dop. Se păstrează la rece câteva zile.



 Planta uscată o puteți găsi la magazinul din Vatra Familiei EmiliAna, la prețul de 5 lei (doar în amestec cu alte plante, în Amestec Familia)


Notă: Informaţiile au fost culese din cartea lui Ovidiu Bojor - Ghidul plantelor medicinale şi aromatice de la A la Z.