Frunze de mesteacăn

Dacă mirosului perfect i s-ar da o culoare, atunci negreșit aceasta ar fi verde. Când înfrunzește mesteacănul, mai ales după ploaie, plutește în aer un miros puternic de caise verzi cu nuanțe subtile și diafane greu de comparat cu ceva cunoscut. Absolut divin!

În țările nordice, rămurelele înfrunzite de mesteacăn sunt mâncate pentru a pune sângele în mișcare la ieșirea din iarnă, din același motiv pentru care urzica face parte din dieta noastră de primăvară.

Frunzele sale, culese când sunt proaspăt ieșite din mugure și folosite în infuzii pentru uz intern au proprietăți imunostimulatoare, diuretice și antiedematoase. Ajută în rinofaringite repetate la copii, cu episoade bronho-pulmonare recidivante; după tratamente cu antibiotice; în astenia convalescenței; în decalcifiere la tineri, carie dentară, rahitism, consolidarea fracturilor; reumatism, sindrom nefritic, gastrite catarale. Au acțiune asupra Stafilococului auriu și alb Oxford și asupra Bacilului anthracis.

În uz extern ajută la seboreea excesivă, împotriva mătreții și a căderii părului. Apa infuzată cu frunze de mesteacăn miroase extraordinar de bine iar părul spălat cu infuzie își păstrează mirosul chiar și a doua zi.

Pentru o baie în care nu este urmărit un efect terapeutic anume ci doar unul profilactic, înmiresmarea și îmbogățirea apei de baie, relaxarea și bucuria de a simți mirosul autentic al plantelor spontane, este de ajuns o cantitate de 25 gr de plantă uscată care se lasă ori sub jetul de apă fierbinte și ulterior în apa de baie, ori se infuzează separat și apoi se adaugă la apa de baie împreună cu săculețul de plante. După baie plantele se aruncă dar săculețul se poate refolosi.
Pentru uz intern se face infuzie din două lingurițe cu vârf de plante la o cană de apă clocotită; când temperatura apei a ajuns la 40 de grade celsius, se neutralizează cu un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu. După șase ore se filtrează și se beau 2-3 căni pe zi.

Frunzele uscate de mesteacăn le puteți găsi la magazinul din Vatra Familiei EmiliAna, la prețul de 5 lei punga de 25 gr.

Sevă de mesteacăn

  Este aproape imposibil ca un om modern, al zilelor noastre, să se lase cu bună ştiinţă în braţele naturii şi să se simtă în siguranţă, să nu simtă frigul sau să-şi găsească hrana fără să o cultive. Cei mai curajoşi care se aventurează să facă asta o numesc supravieţuire, dar eu aş numi asta: A trăi! Este tot mai evident că Dumnezeu, în perfecta Lui creaţie i-a gândit omului locul cel mai bun în mijlocul creaţiei sale, un loc în care e posibil doar să întindă mâna şi să-şi ia ce-i trebuie, numai că noi din păcate am uitat cum se face asta, ne-am domesticit...

   Seva de mesteacăn este un bun exemplu de aliment-medicament luat direct din natură. Am tot citit despre multiplele ei valenţe şi cu bucuria unui copil care primeşte ceva ce şi-a dorit, am primit şi eu acest dulceag cadou al naturii. 

    Pentru a extrage seva i-am ales pe cei doi gardienii, mesteceni ceva mai bătrâni ce stau de o parte şi de alta a intrării pe vatra noastră.

   Cu bormaşina am făcut o gaură de 2,5 cm, cam la un metru înălţime de la sol, puţin orientată în sus. Iar copiii au confecţionat instrumentele necesare colectării sevei  din crenguţe de mesteacăn.

    În gaura făcută am introdus crenguţa, iar la capătul care intra în gaură am înfăşurat puţină sfoară de cânepă şi o parte din fir am lăsat-o de-a lungul băţului, asta pentru a sta mai fix  în gaură şi a mai opri din prelingerea sevei pe copac dar şi pentru a orienta mai uşor seva către găleţică.

    Cu aplauze de bucurie din partea mea şi a copiilor am asistat la miracolul naturii şi cu nerăbdare am aşteptat să se adune primele picături pentru a o putea gusta. Apă dulceagă şi cu gust de zăpadă (a constatat fetiţa mea). Din cele citite aici, aici sau aici am înţeles că seva este considerată panaceu universal, iar că durata curei este condiţionată doar de cantitatea de sevă colectată. În privinţa cantităţii ce trebuie colectată de la un copac, părerile sunt împărţite, de aceea eu o să mă ghidez de propria experienţă. Am colectat de la doi copaci câte un litru de sevă, mâine dimineaţa voi mai avea poate câte un litru şi voi închide rana cu un amestec de lut şi rumeguş. Apoi mă mut la şi alţi copaci prezenţi în grădina noastră.     

    Despre efectele sevei asupra mea şi a copiilor voi mai reveni aici să povestesc.

    Resursele naturii pentru noi sunt nelimitate, doar să avem timp şi dorinţă să ne oprim în loc pentru a le putea vedea şi apoi doar a întinde mâna şi a lua.

    Am revenit deci cu păreri după cura cu sevă de mesteacăn:
    Nu a fost chiar o cură, doar câteva zile am consumat această sevă, dar cu siguranţă i-am făcut un mare dar corpului meu. Faptul că nici măcar răceala de primăvară (căci toată iarna şi eu şi copiii am fost feriţi de ea) nu m-a prins poate că se datorează şi acestei seve.
     Concluzie: Gust bun, puritate 100% şi un tratament profilactic gratuit. Nu am reuşit însă să opresc curgerea sevei după ce am hotărât să nu mai iau. Am pus argilă cu rumeguş, plastelină, un cep din lemn. Dar nimic nu a oprit seva. Tot s-a mai scurs un firişor câteva zile, după care s-a oprit de la sine. Mi-a fost teamă că vor suferi copacii dar se pare că nu căci acum sunt plini de frunze. 

  Pentru cine îți dorește un astfel de copac în grădina sa, îl găsește la magazinul din Vatra Familiei EmiliAna la prețul de 15 lei bucata.