Săpun de casă

  Multă vreme am căutat soluția ecologică cea mai bună pentru spălarea rufelor. Dacă pentru igiena corporală a fost mai ușor, bicarbonatul fiind câștigătorul (poate fi folosit inclusiv pentru spălarea părului prin diluarea unei linguri de bicarbonat la o cană de apă caldă), aveam o dilemă cu rufele. Am încercat cu nucile de săpun dar nu prea mi-a plăcut cum spălau, poate și datorită durității apei, căci albul nu mai era alb și nu degresa hainele mai transpirate. Așa că dezamăgită m-am întors la detergenții obișnuiți. De când am venit aici însă, mi-am promis că pământul acesta nu va vedea decât cel mult săpun de casă sau în caz de necesități maxime detergenți de vase. Prin urmare am început să fac săpun de rufe, iar ca bază, mai ales iarna, fac leșie din cenușă. Și pentru că îmi place simplitatea am ales rețete vechi care au la bază untură (eu o primesc adesea cadou și pentru mine dar și pentru mediu cred, este mai sustenabil să caut resurse locale), lapte, uleiuri vegetale, plante sau chiar cartofi.

                                    Săpun doar cu untură, sare și desigur sodă caustică, iar în borcan leșie

           Apa este din lac iar conținutul mare de apă de ploaie o face foarte bună pentru spălat rufele

                         Și iată cum albul poate fi alb și fără detergenții obișnuiți

             Și apoi... când te apuci de făcut săpun nu te mai poți opri, așa că am făcut de tot felul. pentru rufe sau pentru corp și păr.

   Nu mă consider maestră în săpunuri, sunt atâtea fete care au făcut artă din asta, dar îmi place să le fac și nevoile sunt satisfăcute la maxim. Iar promisiunea făcută îndeplinită, păstrez ceea ce am primit în grijă cât pot de curat.