joi, 4 februarie 2016

Toaleta compost

      Datorită celor de la TEI am găsit mult mai uşor informaţii care m-au ajutat pe mai multe planuri cum ar fi: În construirea căsuţei, în experimentele de permacultură, în construirea sobei-rachetă sau în producerea de compost. 
     Deci, inspirată fiind de cartea lui Joseph Jenkins, Umraniţa-Un ghid de treabă... mare!, am rezolvat şi problema toaletei, problemă care mă frământa de multă vreme, căci nu era prea plăcut să ne marcăm teritoriul aşa... la întâmplare. Nu dădea bine deloc în plimbările noastre după ciuperci. Plus, pierdeam un ingredient important ce ar fi  îmbogăţit în mod corect solul grădinii noastre.
        În urmă cu câţiva ani, când am văzut pentru prima oară nişte filmuleţe despre toaleta compost, nu am fost chiar convinsă că este soluţia cea mai bună. Manevrarea acestei materii în alt mod decât eram obişnuită dădea un pic de repulsie. Dar, din mai multe poveşti am aflat că practica asta era una obişnuită şi la ţăranii noştri. Şi ei golesc din când în când latrinele şi amestecă conţinutul ori cu bălegarul animalelor ori îl toarnă direct la rădăcinile copacilor sau a viţei de vie, în gropi pe care apoi le astupă. După ce am citit şi eu cartea de mai sus, am înţeles că a transforma materia fecală în compost este cel mai corect şi responsabil mod de a ne gestiona rezidurile. Toaleta compost este foarte practică şi uşor de folosit, fiind mobilă şi apoi foarte uşor de curăţat şi lipsită de miros sau muşte, aşa cum se întâmplă la latrinele tradiţionale.
           După planul din carte am făcut şi eu structura lăzii de compost. Nu am reuşit să o termin, dar esenţialul este făcut.

            Aici arunc şi resturile de la bucătărie. Iar după fiecare aruncare pun un strat de paie peste tot.

           După un an o voi închide, iar după încă un an voi obţine mult aşteptatul compost!

      Ca recipient de colectare folosim o găleată de 15 l în care a fost var lavabil, şi un capac de toaletă deasupra. Iar lângă, un sac de rumeguş pe care îl avem din plin de la gaterul din sat. Şi aşa cum am mai spus, nu miroase deloc! Chiar dacă nu are un capac etanş deasupra (când auzeam acestă remarcă făcută de cei din filmele de care ziceam mai sus parcă nu-mi venea să cred. Dar este adevărat!).
      
    Când va fi camera de baie gata, recipientul va fi frumos încorporat într-un suport. Din lut sau din lemn.  
     Deci asta-i toaleta noastră! O rezolvare uşoară, responsabilă şi care ne va răsplăti cu compost, atât de necesar pentru recoltele de bază, precum legume sau fructe.

3 comentarii:

  1. Bravo. Eu ma gandesc la incorporarea "toaletei cu compost" in sistemul de incalzire al casei. E drept, casa este "pasiva", adica conceputa astfel incat sa aiba nevoie de foarte putina energie termica pe perioada iernii. Mai precis, sistemul de incalzire va fi un bioreactor de compost, la subsol, in care se vor deversa gravitational materialele respective la fiecare utilizare a toaletei. Tot acolo vor ajunge si deseurile de la bucatarie. Cantitatea necesara de materiale organice (paie, frunze uscate, fan, deseuri de bucatarie, humanure) este de cca 15kg pe zi in miezul iernii (ianuarie) si cca 7kg in lunile mai domoale (octombrie, noiembrie, martie). Casa va fi izolata cu baloti de paie la doua randuri, adica peretii sunt grosi de 1 metru.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eiii, nu e chiar complicat. Daca vreti, notati-va adresa aceasta: grupul de facebook "Energie pentru casa ta". Pe masura ce voi construi casa (mai-octombrie anul acesta) voi posta acolo tot ce voi face "interesant" legat de obtinerea sustenabila a energiei, termica si electrica. Putem vorbi pe larg si dezbate acolo daca aveti intrebari, de orice fel; sunt bucuros sa descriu metode de downshifting :)

    RăspundețiȘtergere