Vatra Familiei EmiliAna

   ,,- Dumnezeu l-a conceput nemuritor pe om. Omul, doar trei condiții trebuie să respecte: 
   Prima: să-și făurească spațiu viu, care să-l atragă atât pe sine, cât și pe cel iubit.
   A doua: pe lume să existe cel puțin un om care să se gândească la tine cu dragoste și bunăvoință.
   A treia: niciodată să nu permiți ca în tine să ia ființă gândul că moartea ar putea să te răpună - și asta e vital. Atunci când unui om deja amorțit i se inculcă ideea că, negreșit, va muri și el crede în așa ceva, cu-adevărat gândul său înclinat va muri. Iar când un om - în accepția terestră, vârstnic - cu trupul deja scofâlcit, zace pe patul morții, dar nu acceptă moartea, ci dimpotrivă, își proiectează mintal continuarea vieții în spațiul viu de el plăsmuit, atunci el va renaște. Asta e legea Universului. Lege care nu permite unui gând care a zămislit viață, să moară.
   Voi aveți conceptul de selecție naturală. Uite că și azi programul Divin îi selecționează pe cei mai buni pentru reîncarnare. Dacă înainte selecția nu era așa puternică, acum este tot mai intensă, deoarece cel care, cu dragoste își va întemeia a sa vatră a familiei se va reîncarna iar și iar. 
    Tot ce-i va sta în cale, pe veci va dispărea de pe fața Pământului, lăsând loc civilizației nou-născute.” ( Din seria Cedrii Sunători ai Rusiei de Vladimir Megre, Cartea a 8-a Noua Civilizație, cap. Nemurirea, pag. 232)

    Cu cele mai sus scrise purtate în inimă, în vatra familiei mele viața merge mai departe...

                                                           Lucrări la căsuță

    După o viață în care aproape totul este ,,de cumpărat”, crearea unui colț de rai este un proces pe cât de înălțător pe atât de lent. Aici am înțeles sensul sărbătorilor agrare. Când alimentația depinde în totalitate de soare, de ploaie și de vânt nevoia, sau mai bine zis datoria omului să slăvească natura și să o îmbuneze este vitală. Dar când câteva mii de oameni știu deja înfricoșați, prin ,,bunăvoința” meteorologilor, că a doua zi va fi grindină, iar pentru ei hrana crește pe rafturile magazinelor, este imposibil ca cei câțiva optimiști care își doresc ca plantele lor să crească și să rodească să combată gândul celor mulți.
   Așa că și la noi, după înghețuri târzii și după o vară ploioasă cu câteva etape de grindină, a venit și vremea să ,,numărăm bobocii”. Livezile și nucii din sat au fost afectați, dar în vatra noastră, căci despre ea era vorba câteva roade tot am cules. Și... voi lăsa imaginile să vorbească despre asta:

           Deși plăntuțele au fost lovite, unele au suportat capriciile verii fără să se îndoaie și și-au văzut de rodul lor.

                                                            Cartofi în paie

Flori din soare

                  Grâu și secară secerate manual. Nu sunt multe dar căteva turtițe de leac tot voi face

                                                         Fasole

                                                                     Castraveți

                                                                  Dovlecel

                                                     Leușteanul a fost verde toată vara

                                                       Ceapă perenă de frunze

                              Morcov sălbatic, la fel de comestibil ca și cel de cultură

                                                                    Păpălău

                     Și alte câteva flori care mi-au încântat privirea de-a lungul întregii veri:

                                                                     Mac de câmp

                                                       Mac de grădină, Albăstrele

                                                       Frumoase Crăițe

                                                                          Gladiolă

             Trandafir de dulceață. Câteva petale adăugate în dulceața de piersici i-au îmbogățit gustul

                                                         Gura-leului cu miros diafan

                                                                        Gerbera

                                          Mărită-mă mamă. O floare perenă rustică, fără miros dar superbă

                                 Caprifoi, care are proprietăți curative asmănătoare aspirinei

                                                                           Tei

                                                                        Sunătoare

                                                         Codița-șoricelului

 Violete 

                                       Delicate crizanteme ce întâmpină toamna cu mirosul lor amărui

                                                                    Zmeură târzie

                                            

    ,,...În conștiința unui pământean s-a cuibărit un virus care s-a râspândit cu repeziciune printre ceilalți locuitori ai planetei. Savanții noștri au denumit acest virus, moartea, Din cât se deduce din mărturiile istorice, maniera în care se manifestă acest virus este dată de următoarele fenomene:

     Oamenii parazitați trec la nimicirea diversității biologice a planetei, în schimbul căreia edifică o altă lume, primitivă, artificială. Această epocă, pământenii înșiși o numesc tehnocrație.

    Oamenii infectați cu acest virus denumit moarte suferă o metamorfoză care-i face din ființe raționale, iraționale. S-au adunat în număr foarte mare pe suprafețe relativ reduse de pământ, unde și-au ridicat locuințe care par niște cavouri de piatră, clădite unele peste altele...aceste conglomerate de munți le-au numit orașe.

        În așa-zisele orașe, aerul era irespirabil, apa nepotabilă, iar hrana neproaspătă. Parte din organele ființei umane, încă din timpul vieții, începea să putrezească și să se descompună...

     ...Dar, cel mai incredibil rămâne faptul că acest virus -moartea- le-a insuflat oamenilor convingerea că ei nu sunt veșnici, ci vremelnici într-un așa-presupus spațiu.

        Acțiunile oamenilor epocii tehnocrate au transformat tot mai mult Terra în cel mai fetid, fumegos și murdar punct din Univers. Însă Intelectul Suprem tot aștepta ceva... și nu nimici acest punct răufăcător...

          ...În haosul incredibil care guverna conștiința oamenilor de pe Terra, dintr-o dată și-au făcut apariția oameni capabili să înțeleagă... Acești oameni nu și-au schimbat comportamentul față de creațiile terestre nici cu ajutorul cuvintelor, nici cu cel al dogmelor religioase. Ei au început să-și schimbe modul de viață. Fără să pătrundă ei înșiși măreția creației lor, au numit această acțiune fondarea Vetrei Familiei. 

           Ei încă nu înțelegeau că, atingând Pământul cu o nouă conștință, trezeau planetele Universului. Că pentru ei nu va mai exista moartea. Iar urmașii copiilor de ei zămisliți aveau să-i cheme zei. Ei doar își întremau Vetrele Familiilor lor pe Terra. Intelectul Universal le urmărea mișcările emoționat, încremenit. Atfel  a venit vremea în care oamenii de pe Terra au început să trăiască în încântătoarele lor Vetre...” ( citat din seria Cedrii Sunători ai Rusiei de Vladimir Megre, cartea a 8-a Noua civilizație,  cap. Iubirea - Făurarul lumilor, pag. 236-240) 

       Cărțile le puteți cumpăra de la magazinul Vatra Familiei EmiliAna, la cel mai bun preț de pe piață: 190 lei pachetul + cadou!

    

Grădina-Rai

  ,,...În Univers totul este astfel rânduit, ca primele suflete care în corpuri materiale se vor întoarce, să fie acele suflete care printr-o plăcută amintire sunt rechemate pe Pământ. Nu prin ritualuri ci prin pure şi spontane sentimente. Ele, în fiinţe vii pe Pământ se reîntrupează atunci când prin modelul lor de viaţă o bună amintire despre sine-n urma lor au lăsat. Când amintirea lor nu prin ritualuri vine ci prin fapte concrete.

    Printre mulţimea de planuri existentenţiale universale, planul material uman nu are o importanţă minoră, iar acest plan cu mare atenţie trebuie tratat.

    Din corpurile părinteşti în grădinuţa de mâna lor plantată îngropate, creşte iarba, răsar florile, copacii şi tufişurile. O să vezi tu toate astea şi or să te bucure. De petecuţul de pământ, de-ale părinţilor mâini lucrat, te vei atinge zi de zi, inconştient cu el vei dialoga, iar el ţie ţi se va adresa. Ai auzit despre îngerii păzitori?

    -Da.

    -Acei îngeri sunt ai tăi depărtaţi şi apropiaţi părinţi, pe tine să te apere se vor strădui. Odată la trei generaţii ale lor suflete se vor materializa iarăşi pe Pământ. Dar chiar şi atunci când în formă materială nu vor mai fi, energiile sufletelor lor ca îngerii păzitori, în fiecare clipă, de pază ţie-ţi vor face. Pe-a ta bucată de pământ nimeni cu agresivitate nu va putea să intre. Energia spaimei sălăşluieşte în fiecare om. Această energie în agresor se trezeşte. O multitudine de boli în agresor se ivesc. Boli care de la stres se trag. Acestea îl şi vor ucide în cele din urmă...

   Şi pe-al tău petec de pământ, de leac fiecare ierbuşoară va fi, pentru ai tăi prieteni şi pentru tine şi adierea vântişorului, polenul binefăcător vouă vi-l va purta de pe flori, de prin copaci şi tufişuri. Iar energiile tuturor strămoşilor tăi lângă tine-ntruna se vor afla. Şi cu pofta de a se-nfrupta din a ta creaţie, planetele a ta dispoziţie o vor aştepta.

   Privirea iubitei de-a pururea în fiecare petală de floare se va oglindi. Şi cu gingăşie ai tăi urmaşi de tine crescuţi peste milenii te vor pomeni. În noi generaţii tu te vei reîncarna. Singur, cu tine vei vorbi şi pe tine însuţi te vei educa. Pe-al tău Pământ, a ta creaţie vei lăsa. Pe-al tău petec de pământ, într-al tău spaţiu de Iubire, Divina energie a Iubirii alături de tine va trăi!'' (cartea a 4a Creaţia, cap. Şi cine-i vinovat?, pag. 194-197)

   Plecăm deci în această ,,călătorie'' cu convingerea că nimeni nu va schimba nimic pentru noi şi copiii noştri. Că doar noi şi numai noi suntem responsabili pentru viitorul lor şi al generaţiilor viitoare, pentru bunăstarea şi armonia lor şi implicit a Pământului pe care trăim şi vom trăi cu toţii. Ăsta a fost visul Lui Dumnezeu, acesta a devenit ţelul nostru!

   ,,...Esenţialul, Vladimir, este că şi-n ziua de astăzi fiecare îşi poate construi o casă. Lângă el pe Dumnezeu să-l simtă şi-n rai să trăiască. O clipă doar, pe cei ce pe Pământ astăzi trăiesc, de rai îi mai desparte. Conştiinţa fiecăruia înăuntru sălăşluieşte. Când conştiinţa, postulatele nu o vor mai înceţoşa... 

    Ei înşişi a Pământului soart-o vor hărăzi, a lor menire-o vor afla...'' ( Cedrii Sunători a Rusiei de Vladimir Megre, cartea a 4a Creaţia, cap. Deja, de pe acum, fiecare îşi poate construi o casă, pag. 171)

      În orice loc al grădinii noastre m-aş uita sunt întâmpinată de frumos. Verdeaţă, flori, mirosuri diafane, triluri de păsări...

      Arborii mei preferaţi, salcămii și brazii (poate din cauză că aici sunt în minoritate), astfel că plantez cât de mulţi pot. Brazii au fost mai sensibili şi nu s-au prins toţi, dar salcâmii merg foarte bine:

                                                                       Salcâmii      

Brazii

 
   Tânără livadă: pruni, corcoduşi, vişini, cireşi, meri, peri, gutui, caişi, piersici şi nuci.

 Măceşilor le place foarte mult în grădina noastră, iar nouă ne place foarte mult că îi avem. De aceea îi voi lăsa să se înmulţească cât de mult posibil. Miros nemaipomenit iar fructele pot fi lăsate pe ramuri şi consumate după nevoie. La noi au fost bune de mâncat până în luna aprilie. După cum probabil ştiţi, sunt cea mai bună sursă de vitamina C.

Păducelul înflorit este încântător!

    Încet, încet intră şi pomii fructiferi pe rod:

                                                               Primele piersici

Primele vişine

                                                             Primele moşmoane

Primele merişoare de miere

Afine siberiene (delicioase)

Zmeura, fragii şi căpşunile bogate şi acest an

                                        Şi murele încep să-şi facă loc în grădină

Viţa de vie dă semne că se prinde. Creşte încet dar eu sper că se va ridica.

Primul festin cu ciuperci (vineţele) de anul acesta. De graba poftei nu am apucat să pozez ciupercile întregi.

                                                                   Primii hribi

Conform Ghidului culegătorului de ciuperci de Locsmandi Csaba este o ciupercă comestibilă dar eu nu am mâncat (lycoperdon utriforme)

                                            Russula heterophylla (comestibilă)

Iar asta este ,,recolta'' din toamna trecută de Pălăria şarpelui. Nu a fost din curte, dar chiar de lângă ea.

 Şi flori. Multe flori...
                                                                    Bujori

                                                                        Degeţel

                                                                                Lupin

Trandafiri

Linte sălbatică

                                                                    Primele flori de soc

Mentă

Pată galbbenă (nu ştiu ce plante sunt dar sunt superbe!)

                                      Cărarea ce duce spre casă este plină de flori spontane

                       Muşeţel (cu flori foarte deosebite, nu au obişnuitele petalele albe)

Cimbrişorul: Culoare şi aromă desăvârşite

Steluţe albe (nici acestea nu ştiu ce sunt)

Neghina, deşi nedorită în lanul de cereale, este totuşi atât de frumoasă!

                                                           Micuţă salvie

                                                         Şi la fel de mică, lavanda.

Pete de culori...

                                                                        Ferigi

Garofiţe

                                                                         Nalbă

Ventrilica

                                                              Zambiluţe sălbatice

                                                            Trei fraţi pătaţi

                                     Şi binefăcătoarea păpădie îşi face loc în grădina mea

                                        Sau chiar şi Traista ciobanului, destul de rară pe aici

                                            O frumoasă floare necunoscută mie

Armurariu

Clopoţei, mari...

                                                                        ...şi mici

Zi şi noapte

Tătăneasă

Tarhon

Un cais...

                                 
                                                         ...şi un corcoduş roşu, alintaţii mei.

         Până la roadele noastre, din frumoasa livadă a mamei mele am ,,împrumutat'' anul trecut mere şi prune din care am făcut oţet, suc, compot, gem, mermeladă şi magiun.

Şi nici grădina de legume nu se lasă mai prejos. Cu paie, compost, o sapă şi un fokin (pe care îl găsiţi la editura Dianuşa) am făcut o mică grădină fără prea mare efort.:

Cartofi în paie...

                             
                                                          ...încep să răsară

Roşii

Ovăz şi floarea-soarelui

Mazăre şi fasole (mazărea creşte foarte bine printre trifoi)

Pe locul cartofilor în paie de anul trecut am semănat în toamnă secară...

                                      ...şi grâu. Acum sunt două mini-lanuri foarte frumoase!

                Printre firele deja răsărite am semănat în primăvară bob şi ceapă. Până acum plantelor le-a mers bine împreună.

                                                             Alte straturi

                                                         Usturoi şi salată

 

     

     Anul acesta singurele animale domestice sunt doar pisicile.

Frumuseţe felină

    Iar din cele sălbatice, căprioarele, ulii, fazanii, berzele şi multe alte păsărele ne încântă auzul şi privirile.

        Fazanul se plimbă nestigherit prin grădină, dar la cel mai mic zgomot desigur că îşi ia zborul.

                                          Vulpea a venit până la fereastră

                           
                                                                  Salamandră

                                                                 Măreţia naturii!

     Şi toate astea, ba mai mult decât atât doar pe pământul meu. Toate aceste triluri şi mirosuri şi privelişti şi roade... Şi suntem abia la începutul verii iar frumuseţea este în plină desfăşurare!

    Şi da, e atât de minunat să am şi eu propria părticică din acest mare pământ. Părticica mea a cărei îmbrăţişare o simt tot mai intens! Acest loc care începe să ne simtă tot mai bine, să ne cunoască şi să ne dea din energia lui. Micuţii copăcei de mine plantaţi vor împăduri acest loc, plantele perene se vor înmulţi şi împreună vor creea un mic colţ de rai. Raiul meu şi al familiei mele...