O altă plantă pe care o am din abundență în grădină este sunătoarea. Și aceasta este o plantă cunoscută și folosită din timpuri străvechi pe pământurile noastre. În mod ritualic fetele îşi împleteau coroniţe din ea şi dansau în jurul focului în noaptea de Sânziene şi tot în această noapte aruncau rămurele de sunătoare pe apă, spre a vedea din înflorirea florilor ofilite cum va fi la anul cu peţitorul lor.
Mie îmi place foarte mult gustul astringent al ceaiului asemănător cu cel de ceai verde, iar în combinație cu menta este chiar delicios.
Ceaiul de sunătoare se foloseşte în leziuni nervoase şi boli nervoase, în răni de pe urma loviturilor şi vătămări prin ridicat, este leac pentru diaree, de ajutor în tulburări de vorbire, somn agitat, accese de isterie, somnambulism, incontinenţă urinară, depresii, reglează ciclul lunar şi contribuie la dezvoltarea organelor genitale la tinerele fete.
Uleiul de sunătoare este foare eficient în îngrijirea rănilor deschise, a rănilor proaspete, a hematoamelor, a inflamaţiei ganglionilor şi a tenului aspru, eficace este masajul cu ulei în caz de dureri de spate, de lumbago, de sciatică şi reumatism, de colici la bebeluşi.
Preparare: Infuzie dintr-o linguriţă cu vârf de plante la o cană cu apă. Se lasă în repaus câteva minute, se beau 2-3 căni pe zi.
Notă: Informaţiile sunt orientative şi au fost culese din cartea Mariei Treben - Sănătate din farmacia Domnului.
Planta uscată o găsiți la magazinul din Vatra Familiei EmiliAna la 4 lei și la 14 lei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu