Ce este Vatra Familiei?

      Vatra Familiei este acel loc în care o familie îşi perpetuează neamul de la generaţie la generaţie. Este locul unde omul se naşte, trăieşte, moare şi este îngropat. Într-un astfel de loc prezentul este trăit în energia binefăcătoare a trecutului şi cu perspectiva continuităţii şi a nemuririi în viitor. Deşi un astfel de loc lipseşte aproape tuturor oamenilor moderni, dorul de el a rămas, dovadă fiind multele poezii, cântece, picturi pe care ai noştri  Eminescu, Enescu sau Tonitza le-au adus în atenţia noastră tocmai ca urmare a acestui dor de vatră natală. Tocmai pentru a nu ne lăsa nici pe noi să uităm cât de importantă este. Însă noi, din păcate am făcut din ele doar obiecte de studiu pentru copii dar nu le-am şi transpus în mediul lor de trai.
     Acum, Vatra Familiei a devenit un proiect colectiv ce are ca obiectiv formarea de noi comunităţi  de oameni a căror Vetre Familiale se alătură una de alta şi crează o alternativă a vieţii la oraş, în care omul din consumator devine producător şi în timp devine autosuficient. Acest proiect s-a născut din visul Anastasiei de a vedea din nou pe pământ familii fericite, sănătoase, preocupate de îngrijirea şi iubirea mamei pământ şi nu de exploatarea ei. Acest proiect reabilitează condiţia umană, aduce omul la propriu cu picioarele pe pământ şi în acelaşi timp omul dă voie pământului să se vindece.

      Dar ce este o comunitate? Unora acest termen le naşte suspiciuni ducându-i cu gândul la separatism sau sectă.

      Deci o comunitate este un loc în care oamenii se adună pentru a trăi împreună, căci puţini sunt cei care au curajul să vieţuiească complet izolaţi pe undeva. Şi în funcţie de numărul celor care formează comunitatea, poartă numele -de la mic spre mare- de cătun, sat, comună, oraş. Şi totuşi aceste noi comunităţi nu sunt precum celelalte datorită unui singur fapt: Idealul lor comun este să trăiască în armonie cu natura, fiecare familie să îşi refacă legăturile cu ea şi să îi redea diversitatea pe care i-a luat-o de-a lungul timpului. Idealul acesta s-a născut din visul Anastasiei care reiese din toate cel 9 cărţi ale sale scrise de autorul Valdimir Megre, intitulate Cedrii Sunători ai Rusiei. , iar el a devenit o mişcare atât de puternică în lume şi mai ales în Rusia încât sute de noi sate s-au format până acum.

       Anastasia spune că schimbarea unei societăţi trebuie începută de la bază. Iar baza societăţii este nucleul familial. O societate cu nuclee sănătoase formează o societate sănătoasă. Astfel oamenii trebuie să-şi reevalueze condiţia lor umană, felul în care să trăiască, iar formarea unui cadru familial corect, care să asigure autosustenabilitate este începutul. Pentru a face primul pas trebuie început în ordinea corectă şi anume cu pământul, cel care ne susţine nouă viaţa. Întorcându-ne conştient, cu iubire şi încredere la pământ perspectivele pentru viitor vor deveni tot mai clare.

  Pentru început, fiecare familie care a devenit conştientă că viaţa pe pământ trebuie să fie în armonie cu pământul, are nevoie să se împroprietărească cu un hectar de pământ (am zis aici de ce). Să-şi planteze un gard viu şi să împădurească suprafaţa grădinii cu mai mult de jumătate. Să sape un iaz pentru umiditate. Să-şi facă o căsuţă după confortul său. Să îşi planteze toate plantele şi copăceii preferaţi. Să păstreze şi să mai adauge cel puţin 300 de plante spontane pentru a se crea un microclimat perfect, astfel tot mai uşor plantele se vor susţine una pe alta iar munca noastră în grădină va fi simplificată tot mai mult. Să facă în grădină cuibare pentru câteva găini , tot în grădină să facă posibilă creşterea unei căpriţe şi să crească câteva familii de albine. Dacă este necesară, în toate astea tehnologia să fie aplicată, şi răul în bine să fie transformat. Într-un astfel de loc, treptat familia va fi de sine stătătoare, de tot mai puţine lucruri va avea nevoie din exterior şi va fi capabilă să dea mai departe din belşugul ei. Iar copii şi nepoţii cu uşurinţă vor putea îngriji toate astea, şi nu cu munca grea şi istovitoare făcută de bunicii noştri. Muncă pe care nu şi-au dorit-o nici ei pentru noi şi astfel, fără să-şi dea seama ne-au luat lucru cel mai de preţ: Vatra Familiei noastre. Căci, spune ea, ceea ce a generat dezechilibrul în care este societatea umană de acum, mai ales cea civilizată, este lipsa din viaţa omului a unui loc pe pământ, personal, impregnat cu energia iubirii părinţilor,  a bunicilor şi străbunicilor şi în care el, la rândul lui să-şi ducă viaţa sa şi să ofere mai departe, cu iubire, condiţii bune de trai pentru generaţiile viitoare,  un loc care se numeşte Vatră a Familiei sau Spaţiu de Iubire. Prin urmare propune oamenilor prin aceste cărţi, să-şi întoarcă faţa cu iubire şi încredere către pământ, să îşi ia o bucăţică din el şi acolo să îşi întemeieze acest lucru ce îi lipseşte cel mai mult şi fără de care controlul asupra vieţii lui nu-i mai este în propriile mâini şi anume să-şi întemeieze Vatra Familiei. Acest pas fiind făcut multe lucruri se vor restabili atât pentru el cât şi pentru planeta mamă. Seminţele de plante vor reveni la forma lor primordială prin semănarea lor repetată, an de an. Pământul îşi va recăpăta pădurile prin plantarea numeroşilor copaci pe pământurile proprii. Prin urmare aerul va deveni tot mai purificat şi mai înmiresmat. Traiul pe propriul pământ va elimina treptat nevoia de produse a căror prelucrare necesită deversări chimice în ape, prin urmare apele tot mai curate vor deveni. Hrana de prima mână care se va consuma din propria grădină va vindeca şi hrăni în adevăratul sens al cuvântului nu numai omul dar şi albinele, păsările şi alte vieţuitoare vor beneficia de lucrarea lui. Iar sămânţa umană deasemeni va reveni din ce în ce mai mult la puritatea ei primordială.

    Apoi, cu vecini pe măsură se vor crea infrastructurile necesare pentru ca viaţa în comun să acopere toate nevoile sociale, printre care cele ce privesc educaţia copiilor. Şi abia atunci, când satele se vor naşte unul după altul, când dovezile că oamenii se întorc la pământ vor fi puse în faţă, se vor putea formula şi propune legi. Legi care să protejeze aceste sate, legi care să-i împroprietărească pe cei ce nu au posibiliatea să îşi cumpere pămâtul.

    Modelul peisagistic într-o Vatră de Familie ar trebui să arate cam aşa, pentru o se asigura autosuficienţa din grădina proprie şi un microclimat cât mai echilibrat:

      Deci, visul ei a devenit fapte şi tot mai mulţi oameni întemeiază astfel de sate, care treptat vor deveni comune, apoi oraşe, iar noile oraşe le vor înlocui pe cele vechi şi societatea va deveni precum oamenii din noile oraşe. Adică înfloritoare, îmbelşugată şi ferictă! Şi iată cum un sistem pică şi altul se ridică pentru că sistemul suntem noi, oamenii şi doar noi stabilim cum vrem să trăim.
    Şi de ce atât de mulţi oameni au adoptat acest ideal? Pentru că resptectă intimitatea fiecărei familii. Pentru că îi dă libertate să aibă personalitate proprie şi continuitate. Pentru că garantează copiilor un cadru în care să-şi dorească să rămână şi când vor deveni adulţi, înconjuraţi fiind de energia familiei şi de cea a prietenilor din copilărie şi pentru că se formează un sistem sănătos de viaţă care le satisface toate nevoile şi în care ei se pot integra, necesară fiind doar o singură condiţie: Aceea de a iubi la rândul lor pământul.