Dacă din grădina noastră vrem să mâncăm aceleaşi fructe şi legume pe care de regulă le cumpăram, vom descoperi că într-adevăr grădinăritul şi aranjarea peisajului sunt artă şi ştiinţă în acelaşi timp. După cum spune Anastasia peisagistica este singura artă şi singura ştiinţă care ar fi trebuit să fie dezvoltată şi studiată de om chiar din primordialitate, căci pentru a ajunge la nivelul în care doar întinzi mâna şi culegi acum ne trebuie o experienţă de o viaţă.
Prin urmare eu, cu puţina mea experienţă, nu am făcut mare lucru în grădina de anul trecut. Am semănat muuulte seminţe şi am cules... puţine roade. Dar chiar şi aşa,
m-am bucurat de fiecare nouă frunză a copăceilor plantaţi
am mângâiat cu ochii micul lan de floarea-soarelui
şi pe cel de ovăz
m-am bucurat de parfumul florilor
de culorile lor
am savurat delicioasele zmeurele
ceapa şi usturoiul ne-au condimentat prânzurile
ridichile au fost delicioase iar mazărea a fost savurată direct din grădină
dovlecelul a fost atât de dulce...
cartofii au fost baza multor mâncăruri (iar pe o mică parcelă am experimentat şi cartofii în paie)
dulcile roşii au fost doar de gustare, iar porumbul şi fasolea verde au fost deliciile sfârşitului de vară
Deci, dacă trag linie, aş zice că prima recoltă din Vatra Mea a fost chiar îmbelşugată, având în vedere că nu am făcut pentru toate astea mai mult decât să le plantez. Nu am pus îngrăşăminte, nu am plivit, nu am săpat printre ele. Am pus căteva paie la rădăcina roşiilor şi atât. Sigur că toate aceste legume nu au asigurat nici pe departe necesarul nostru alimentar dar acest puţin, pe lângă faptul că din punct de vedere nutriţional depăşeşte toată hrana din afara grădinii noastre, energiile ce se nasc din legătura cu propria grădină sunt atât de binefăcătoare. Cu multă iubire, observare, înţelegere şi conectare cu pământul de la an la an recoltele vor fi tot mai îmbelşugate, iar armonia dintre familia mea şi natură, univers, se va restabili. Dar, asta este aventura care de abia de acum încolo începe...
Prin urmare eu, cu puţina mea experienţă, nu am făcut mare lucru în grădina de anul trecut. Am semănat muuulte seminţe şi am cules... puţine roade. Dar chiar şi aşa,
m-am bucurat de fiecare nouă frunză a copăceilor plantaţi
am mângâiat cu ochii micul lan de floarea-soarelui
şi pe cel de ovăz
m-am bucurat de parfumul florilor
de culorile lor
am savurat delicioasele zmeurele
ridichile au fost delicioase iar mazărea a fost savurată direct din grădină
dulcile roşii au fost doar de gustare, iar porumbul şi fasolea verde au fost deliciile sfârşitului de vară
Deci, dacă trag linie, aş zice că prima recoltă din Vatra Mea a fost chiar îmbelşugată, având în vedere că nu am făcut pentru toate astea mai mult decât să le plantez. Nu am pus îngrăşăminte, nu am plivit, nu am săpat printre ele. Am pus căteva paie la rădăcina roşiilor şi atât. Sigur că toate aceste legume nu au asigurat nici pe departe necesarul nostru alimentar dar acest puţin, pe lângă faptul că din punct de vedere nutriţional depăşeşte toată hrana din afara grădinii noastre, energiile ce se nasc din legătura cu propria grădină sunt atât de binefăcătoare. Cu multă iubire, observare, înţelegere şi conectare cu pământul de la an la an recoltele vor fi tot mai îmbelşugate, iar armonia dintre familia mea şi natură, univers, se va restabili. Dar, asta este aventura care de abia de acum încolo începe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu